Monday, October 20, 2008

What if?!

Oamenii sunt programati sa gandeasca, sa se comporte, sa execute. De la ei se asteapta un feedback clar. Li se dau ca input anumite comenzi si se asteapta ca rezultatul/comportamentul sa fie previzibil.

Ca exemplu superficial: dezvolta cultul lipsului si atunci cand le vei da, cu titulatura de "ieftin", vor cumpara toate porcariile, in cantitati mari, chiar daca nu au nevoie, chiar daca abia si le permit. Ca rezultat, iti vor munci pe aproape nimic pentru a fi capabili sa isi plateasca nimicurile cumparate... ok, poate nu i atat de superficial exemplul.

De aici si intrebarea retorica din titlu.
Ce-ar fi, daca am incepe sa ne comportam irational (dar totusi in respect fata de bunul simt si legi)?!
Ce-ar fi daca la testele de consumatie de pe strada am raspunde toti la nimereala?!
Ce-ar fi daca am inceta sa credem in reclame cu "credit pentru orice rapid si ieftin"?!
Ce-ar fi daca in loc sa facem munca suplimentara neplatita, cum ni se cere, am cere bani in skimbul acestor favoruri?!
Ce-ar fi daca vara "moda" spune ca trebuie sa purtam verde, am purta albastru, rosu, violet, portocaliu, galben?!
Ce-ar fi daca de 1 Mai, cand pulimea pleaca la Mare - ca asa-i traditia - am pleca toti la munte, sau pe valea Oltului sau a Somesului sau a mai-stiu-io-cui, sau am pleca in Turcia/Bulgaria/Cehia?!
Ce-ar fi daca am pune mana sa citim o carte, atunci cand anturajul ne indeamna sa ne postam pozele deochiate pe "hai cinci" - ca asa e cool?!


Cred ca s-ar schimba multe... si tind sa sper ca unele chiar spre bine... Daar trebuie actionat la unison (vorbesc de o actiune globala, ca in Romanica te ia moartea pana actioneaza toti spre binele general).

Sunday, October 12, 2008

Carte sau Bani - crudul adevar

"S'il faut des latinistes pour faire ce que je veux faire, eh bien, j'en acheterai. Les savants de ton espece, on les achete, comme les autres, comme le reste, et on les fait travailler, comme les autres, comme des employes, comme des domestiques, et puis, quoi... comme tout le monde. Et voila: j'en acheterai."

Georges DUHAMEL - Chronique des Pasquier.
Traducere personala: Daca trebuie latinisti pentru a face ceea ce vreau eu sa fac, ei bine, ii voi cumpara. Savanti ca tine, se cumpara, ca pe altii, ca pe restul, si sunt pusi sa munceasca, intocmai ca pe ceilalti, ca pe angajati, ca pe servitori, in fine... ca pe toata lumea. Poftim: ii voi cumpara."


Cei cu carte care citesc aceste randuri si vor intelege despre ce este vorba, se vor intrista. Cei fara carte care citesc aceste randuri si vor intelege despre ce este vorba (desi ma indoiesc :) ) se vor bucura. Insa, ambele categorii, imi vor da dreptate (mai mult sau mai putin).
Aceste randuri erau scrise la inceputul anilor 1900 (inceputul secolului XX). Actiunea se petrece in Parisul francez, in periada premergatoare revolutiei industriale. Nu-i asa ca doare?! Sunt concepte vechi. Sclavia nu a fost abolita, ci doar legalizata. Creierele nu sunt cultivate pentru a fi preamarite si respectate, ci doar pentru a aduce faima si bani unor exploatatori cu idealuri ordinare.

Asa ca ma intreb: in Romania ce paturi sociale devoltam - cu Carte sau cu Bani?! Se pare ca Romania este pamantul unei altfel de culturi umane: prosti, sclavi si vesnic fara bani (si aici vorbesc de majoritate si de generatia tanara... pardon, degeneratia a tanara)!

Friday, October 10, 2008

Ironia SORTII!

De multe ori ne trezim (sau nici nu ne mai dam seama) ca spunem: "Ironia sortii!", fara sa ne oprim un moment sa ne gandim exact ce inseamna lucru' asta.

Nu stiu cati dintre voi s-au oprit un pic sa observe, dar soarta are un simt al umorului incredibil. Uneori morbid, uneori crud, alteori de un verde curat.

Sa nu uitam de cazul lui Christopher Reeve... Superman in scaun cu rotile! Asta este un exemplu de fin umor negru al sortii.

Exemple, ar mai fi, dar vreau sa va dau unul scurt, rapid, real, ca sa intelegeti ca tot ce faceti se intoarce impotriva voastra sau in folosul vostru! TOT!

Asadar: intr-o zi, o persoana se pregatea de un drum spre Bucuresti cu masina personala. Pleaca de acasa si se opreste pe la prietenul pe care trebuia sa il ia cu el. Stau o ora pana omu' se pregateste and stuff si pleaca impreuna. Nici nu ies bine pe unul din bulevarde ca din spate se aude masina salvarii!

Tipul de la volan zice: "Pielea mea, si io ma grabesc, sa astepte! Daca io aveam girofaruri si sirene, ma lasa vreunu din fraierii asta sa trec?!?!?!"

Si uita asa, cat timp bulevardu' o fost aglomerat, omu' nu s-o ferit, nu o schitat vreo manevra de a face loc... Dupa 20 de minute, masina slavarii o reusit sa treaca...

Inainte de intrarea in Bucuresti tipul primeste un telefon. Un lucrator al politiei il informeaza sec ca in urma unor complicatii suferite pe masa de operatie, sotia lui si copilul nenascut au decedat. Daca ambulanta ar fi ajuns cu 10 minute mai devreme la spital, ar fi fost salvat macar copilul.


Exista lucruri pe care le putem da inapoi: bani, sentimente, haine, pumni si palme... da' timpu'...
10 minute... Daca era vorba de familia altuia, ulterior ar fi facut acelasi lucru si cu alte ambulante sau masini de politie. Ironia sortii o facut ca din sutele de mii de soferi de pe drumuri, masina salvarii sa fie blocata tocmai in curu lui 20 de minute cu sotia si copilul pe moarte si tocmai lui sa i se rupa de girofaruri si sirene.

Poate suna a pps trimis pe mail de spammeri, da' i o poveste cat se poate de reala.

In trafic toti avem responsabilitati, indiferent de tipul de masina pe care o conducem, distanta pe care o avem de parcurs, minutele de intarziere pe care le avem de recuperat sau blonda de pe locul din dreapta soferului.

Un pumn pe care il dam cuiva, un deget scos pe geam, o vorba grea pot costa mai tarziu de zece ori mai mult.

In viata asta TOTUL se plateste... depinde de noi daca ne luam plata in bine sa urau!

Wednesday, October 8, 2008

R.M.B.

Ok, am sa ies din rutina de zi-cu-zi pentru a aduce tribut unui mare om de muzica!

Este vorba de Rolf Maier Bode care mi-o luminat tineretea cu acordurile lui rupte parca din alta lume! Nimeni nu o reusit, in opinia mea, sa se apropie de puritatea sunetului, de armodia melodiei, de frumusetea vocilor asa cum o facut-o Rolf si Farid cu proiectul lor muzical RMB.

Am dat astazi peste blogul lui si tin sa ii fac reclama:
http://www.rolfmaierbode.com/blog.

Pentru iubitorii de muzica adevarata, techno, D n B, trance, happy hardcore (aka Rave), pentru fanii RMB, sau pur si simplu pentru producatorii de muzica, puteti accesa blog-ul lui Rolf http://www.rolfmaierbode.com/blog. Puteti sa i lasati cateva vorbe, incurajari, opinii, impresii!!! Va va raspunde!

Thanx Rolf, thank you for making my(our) life(s) better! Thank you for all your divine songs! Thank you and Farid for RMB!!!