"HAVE A NICE DAY SLAVE"
Friday, May 29, 2009
Criza de nervi!
Am primit un mail:
Cei 10 pasi ai crizei financiare, pe intelesul tuturor:
1. Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie.
Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asisderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.
2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea carciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion - promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBOND si VOMITBOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion.
6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
7. Obligatiunile BEAUBOND si BEATBOND isi pierd 95% din valoare. VOMITBOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.
8. Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.
9. Banca este salvata de la faliment de catre guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.
10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.
In sfarsit o explicatie inteligibila...
HAVE A NICE DAY, SLAVE!!!
Cei 10 pasi ai crizei financiare, pe intelesul tuturor:
1. Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie.
Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asisderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.
2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea carciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion - promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBOND si VOMITBOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion.
6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
7. Obligatiunile BEAUBOND si BEATBOND isi pierd 95% din valoare. VOMITBOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.
8. Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.
9. Banca este salvata de la faliment de catre guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.
10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.
In sfarsit o explicatie inteligibila...
HAVE A NICE DAY, SLAVE!!!
Friday, May 22, 2009
Mandru de mine insumi!!!
V-am mai spus: aveti drepturi!!!
Si acum o "noutate": in tara asta, ca sa nu iei teapa, trebuie sa gandesti ca un criminal, ca sa te poti feri de eventualele atacuri la buzunarul tau!
De ce spun asta?! Iata:
Una din ziele trecute am mers in piata. Vreme de toata jena: ploua. Starea mea emotionala: instabila.
Intram in piata. O cioara sare agresiv pe mine cu niste flori:
- Hai, neamule, cumpara neshte flori ieftina si da la mine!
I-o tai scurt:
- Nu-mi trebe, am mancat azi!
Rade ca proasta:
- Ati mancat?!
Incepem cumparaturile. Ajungem la capsuni: 5, 6, 7 RONi kilu' - de Satu' Mare / Spania etc. Ne fixam la o taraba unde vindea o tipa. Pe bucata de hartie de pe gramada de capsuni era scris: "5" - mare in stanga, iar in dreapta: "RON dulci si zemoase".
Ii zic:
- Un kilogram va rugam!
Cantareste 1 kil 100g si zice:
- 7 lei!
Cu coada ochiului am vazut pe display-ul din mijloc al cantarului numarul: "59". Ma uit iar la pretul de pe hartie: 5. Ma gandesc: nu poa sa fie pretul... cine stie ce o fi.
Ii dau 10 lei.
Si ma gandesc iar: da am mai auzit io din astia de iti pun alt pret. Ma uit mai atent la display: deasupra scrie : "Pret / kg". Tipa cauta marunti in timpul asta.
Bag punga cu capsunile inapoi in cantar si ii zic:
- Mai cantariti-mi o data, va rog!
Cantareste:
- Deci 1 kil 1 suta, 7 lei.
O intreb:
- De ce i 59 la pret?
Zice:
- Pai asta e pretul, nu vedeti (si imi arata pe hartie) 5 si 90.
Pe hartie, 90-ul era trecut peste (suprapus) RON dulci si zemoase.
Ii zic:
- Apai, in cazul asta, nu mai cumparam. Va rog sa ne dati banii inapoi!
Ea:
- Nu pot sa va dau banii inapoi. Oricum, asta i pretul peste tot!
Eu:
- Cum adica?! Nu mai vreau sa cumpar la pretul asta, va rog sa-mi dati banii inapoi.
Ea, pune restul de 3 lei peste punga cu capsunile si zice:
- Uitati restul!
I zic:
- Doamna, nu ati auzit?! Va rog sa imi dati banii inapoi.
Vorbeam calm si incet (nu voiam sa fac scandal). Ea continua:
- Nu pot sa va dau banii inapoi, targul a fost facut.
Io i zic sotiei:
- Lasa ca mergem la politie sa vedem ce rezolvam.
Tarabagioaica:
- Da?! Mergeti, ca nu mi frica de politie.
Deja, simteam ca nu mai judec. I zic iar:
- Da?! Pai in cazul asta, va rog sa imi dati banii inapoi!
Ea, smekera si cu zambet de bisnitara pe moaca:
- Nu pot, ce credeti ca io ambalez si dezambalez produsele dupa cum va razganditi?!
In momentul asta am uitat de buna crestere, de biserica, de "iubeste-ti aproapele" si am urlat/latrat brusc la ea:
- DA-MI, DOAMNA, BANII NAPOI, N-AUZI?!?!?!?!?!?!
In momentul asta am auzit ecoul ulretului in toata piata. Brusc s-o facut liniste si toata piata se uita spre taraba asta: cumparatori, vanzatori, gura-casca, nevasta!!! In momentul asta, tarabagioaica o facut ochii mari de mirare/spaima/intimidare, o bagat mecanic mana in buzunarul cu bani, o scos robotic cei 10 RONi si mi i-o intins. I-am smuls din mana si am plecat. Am mai schimbat ceva replici acide cu ea, da' furtuna o trecut!
Incredibil cum te fura astia daca nu esti tot timpul atent. Trebe mereu sa fii in alerta! Si mai au si tupeu in ei! In tara asta nu poti sa fii finut, dragut, corect, ca te mananca gunoaiele astea!!!!!
Asa ca, aveti grija ce si la ce pret cumparati!!!!
Si acum o "noutate": in tara asta, ca sa nu iei teapa, trebuie sa gandesti ca un criminal, ca sa te poti feri de eventualele atacuri la buzunarul tau!
De ce spun asta?! Iata:
Una din ziele trecute am mers in piata. Vreme de toata jena: ploua. Starea mea emotionala: instabila.
Intram in piata. O cioara sare agresiv pe mine cu niste flori:
- Hai, neamule, cumpara neshte flori ieftina si da la mine!
I-o tai scurt:
- Nu-mi trebe, am mancat azi!
Rade ca proasta:
- Ati mancat?!
Incepem cumparaturile. Ajungem la capsuni: 5, 6, 7 RONi kilu' - de Satu' Mare / Spania etc. Ne fixam la o taraba unde vindea o tipa. Pe bucata de hartie de pe gramada de capsuni era scris: "5" - mare in stanga, iar in dreapta: "RON dulci si zemoase".
Ii zic:
- Un kilogram va rugam!
Cantareste 1 kil 100g si zice:
- 7 lei!
Cu coada ochiului am vazut pe display-ul din mijloc al cantarului numarul: "59". Ma uit iar la pretul de pe hartie: 5. Ma gandesc: nu poa sa fie pretul... cine stie ce o fi.
Ii dau 10 lei.
Si ma gandesc iar: da am mai auzit io din astia de iti pun alt pret. Ma uit mai atent la display: deasupra scrie : "Pret / kg". Tipa cauta marunti in timpul asta.
Bag punga cu capsunile inapoi in cantar si ii zic:
- Mai cantariti-mi o data, va rog!
Cantareste:
- Deci 1 kil 1 suta, 7 lei.
O intreb:
- De ce i 59 la pret?
Zice:
- Pai asta e pretul, nu vedeti (si imi arata pe hartie) 5 si 90.
Pe hartie, 90-ul era trecut peste (suprapus) RON dulci si zemoase.
Ii zic:
- Apai, in cazul asta, nu mai cumparam. Va rog sa ne dati banii inapoi!
Ea:
- Nu pot sa va dau banii inapoi. Oricum, asta i pretul peste tot!
Eu:
- Cum adica?! Nu mai vreau sa cumpar la pretul asta, va rog sa-mi dati banii inapoi.
Ea, pune restul de 3 lei peste punga cu capsunile si zice:
- Uitati restul!
I zic:
- Doamna, nu ati auzit?! Va rog sa imi dati banii inapoi.
Vorbeam calm si incet (nu voiam sa fac scandal). Ea continua:
- Nu pot sa va dau banii inapoi, targul a fost facut.
Io i zic sotiei:
- Lasa ca mergem la politie sa vedem ce rezolvam.
Tarabagioaica:
- Da?! Mergeti, ca nu mi frica de politie.
Deja, simteam ca nu mai judec. I zic iar:
- Da?! Pai in cazul asta, va rog sa imi dati banii inapoi!
Ea, smekera si cu zambet de bisnitara pe moaca:
- Nu pot, ce credeti ca io ambalez si dezambalez produsele dupa cum va razganditi?!
In momentul asta am uitat de buna crestere, de biserica, de "iubeste-ti aproapele" si am urlat/latrat brusc la ea:
- DA-MI, DOAMNA, BANII NAPOI, N-AUZI?!?!?!?!?!?!
In momentul asta am auzit ecoul ulretului in toata piata. Brusc s-o facut liniste si toata piata se uita spre taraba asta: cumparatori, vanzatori, gura-casca, nevasta!!! In momentul asta, tarabagioaica o facut ochii mari de mirare/spaima/intimidare, o bagat mecanic mana in buzunarul cu bani, o scos robotic cei 10 RONi si mi i-o intins. I-am smuls din mana si am plecat. Am mai schimbat ceva replici acide cu ea, da' furtuna o trecut!
Incredibil cum te fura astia daca nu esti tot timpul atent. Trebe mereu sa fii in alerta! Si mai au si tupeu in ei! In tara asta nu poti sa fii finut, dragut, corect, ca te mananca gunoaiele astea!!!!!
Asa ca, aveti grija ce si la ce pret cumparati!!!!
Subscribe to:
Posts (Atom)