Friday, October 10, 2008

Ironia SORTII!

De multe ori ne trezim (sau nici nu ne mai dam seama) ca spunem: "Ironia sortii!", fara sa ne oprim un moment sa ne gandim exact ce inseamna lucru' asta.

Nu stiu cati dintre voi s-au oprit un pic sa observe, dar soarta are un simt al umorului incredibil. Uneori morbid, uneori crud, alteori de un verde curat.

Sa nu uitam de cazul lui Christopher Reeve... Superman in scaun cu rotile! Asta este un exemplu de fin umor negru al sortii.

Exemple, ar mai fi, dar vreau sa va dau unul scurt, rapid, real, ca sa intelegeti ca tot ce faceti se intoarce impotriva voastra sau in folosul vostru! TOT!

Asadar: intr-o zi, o persoana se pregatea de un drum spre Bucuresti cu masina personala. Pleaca de acasa si se opreste pe la prietenul pe care trebuia sa il ia cu el. Stau o ora pana omu' se pregateste and stuff si pleaca impreuna. Nici nu ies bine pe unul din bulevarde ca din spate se aude masina salvarii!

Tipul de la volan zice: "Pielea mea, si io ma grabesc, sa astepte! Daca io aveam girofaruri si sirene, ma lasa vreunu din fraierii asta sa trec?!?!?!"

Si uita asa, cat timp bulevardu' o fost aglomerat, omu' nu s-o ferit, nu o schitat vreo manevra de a face loc... Dupa 20 de minute, masina slavarii o reusit sa treaca...

Inainte de intrarea in Bucuresti tipul primeste un telefon. Un lucrator al politiei il informeaza sec ca in urma unor complicatii suferite pe masa de operatie, sotia lui si copilul nenascut au decedat. Daca ambulanta ar fi ajuns cu 10 minute mai devreme la spital, ar fi fost salvat macar copilul.


Exista lucruri pe care le putem da inapoi: bani, sentimente, haine, pumni si palme... da' timpu'...
10 minute... Daca era vorba de familia altuia, ulterior ar fi facut acelasi lucru si cu alte ambulante sau masini de politie. Ironia sortii o facut ca din sutele de mii de soferi de pe drumuri, masina salvarii sa fie blocata tocmai in curu lui 20 de minute cu sotia si copilul pe moarte si tocmai lui sa i se rupa de girofaruri si sirene.

Poate suna a pps trimis pe mail de spammeri, da' i o poveste cat se poate de reala.

In trafic toti avem responsabilitati, indiferent de tipul de masina pe care o conducem, distanta pe care o avem de parcurs, minutele de intarziere pe care le avem de recuperat sau blonda de pe locul din dreapta soferului.

Un pumn pe care il dam cuiva, un deget scos pe geam, o vorba grea pot costa mai tarziu de zece ori mai mult.

In viata asta TOTUL se plateste... depinde de noi daca ne luam plata in bine sa urau!

2 comments:

  1. uite de aia mi-e scarba de Rromania... de aia din punctu` meu de vedere nu exista ospitalitate romaneasca , nu exista bun simt, nu exista "ajuta un om chiar daca nu ti-e proeten sau cunoscut" .. nu exista nici macar cea mai mica urma de compasiune pentru necazul altuia... cati oameni stii tu ca au sunat la salvare cand au vazut un om cazut pe strada? cati oameni stii tu ca au urcat un om in masina sa il duca la spital daca l-au vazut ranit? pai cum.. sa`mi murdareasca mine bunatate de husa de masina cu sange???

    De cacat... daca`mi permiti sa folosesc cuvinte d`astea ... da`i putin spus...

    ReplyDelete
  2. Paulie, mie imi place sa cred ca, la tara, inca mai exista ospitalitate neconditionata!

    Ce ne lipseste in schimb, cum bine remarci tu, este bunul simt si, as mai spune io, anii de acasa... aia 4-5-6-7-8, cati or fi... exista, sunt sublimi, dar lipsesc cu desavarsire de la majoritatea romanasilor.
    Si ne mai lipseste spiritul civic. Pentru ca nu ne este inoculat de cand suntem mici. Motivele, le-am mai spus pe blog si nu vreau sa ma repet.

    Totul pleaca de la formarea individului: educatia pe care o primeste in copilarie.

    ReplyDelete